duminică, 5 aprilie 2009

cautand cele mai bune sentimente din noi..

Uneori este bine sa dai cu capul de pragul de sus ca sa il vezi si pe ala de jos. Uneori e bine sa cazi ca sa ai de unde sa te ridici... sa te ridici cum mai multa forta si incredere in tine... Uneori e bine a fi lovit pentru a stii altadata cum sa te aperi.. pentru ca ceea ce nu te omoara chiar te intareste, te face mai puternic. Mi-am dat seama ca fiecare durere din viatza mi-a dat prilejul sa o iau de la capat si sa ma redescopar in momente in care uitasem cine sunt, uitasem ca viatza are si parti fumoase de care sa te bucuri, dar si parti mai putin frumoase din care trebuie sa invetzi, sa prinzi experientza.. si cu trecerea anilor sa ajungi mai intelegator, mai intelept.

De multe ori momentul in sine in care incerci sa te refaci este dureros.. pentru ca simti ca ti-a fost daramata lumea in care ai trait... dar iti dai seama ca tu inca mai poti sa fii un om bun, inca mai poti sa ii ajuti pe cei dragi oricat de neajutorat te-ai simtii chiar tu.

Prietenii sunt comori nepretuite (chiar daca mai gresesc si ei pentru ca sunt oameni...si evident ca au si defecte pe care trebuie sa le accepti si sa le intelegi pentru ca le esti prieten la randul ta) si te pot ajuta cand ai impresia ca ai pierdut tot. Dar nu ai pierdut tot.. e doar o iluzie data de faptul ca ai vazut lucrurile dintr-o lumina gresita. Vreau sa le multumesc prietenilor mei pentru simpla prezentza si pentru ca sunt niste oameni deosebiti din viatza mea.. care, cand am avut nevoie, m-au ajutat cu o privire intelegatoare mai mult decat m-ar fi ajutat cu o sumedenie de cuvinte goale, fara continut (cuvintele, daca nu esti un maestru al lor care sa stie cum sa le spuna si cand sa le spuna, nu fac decat sa altereze ceea ce vrei sa exprimi, ceea ce simti).

In afara de prieteni si de familie ai nevoie in primul rand de tine. Ai nevoie din cand in cand chiar de singuratate, de izolare si de momente in care sa iti pui intrebari si sa-ti raspunzi la ele cu toata sinceritatea.. ai nevoie sa-ti recunosti propriile greseli (pentru ca toti facem greseli.. ) si, oricat de mici si neinsemnate ar parea, trebuie sa iti dai seaman ca ele exista si ca trebuie sa ti le ierti. Pare un lucru simplu, dar de cele mai multe ori este mai greu sa te ierti pe tine insuti decat pe ceilalti pentru ca avem tendinta sa credem ca avem mereu dreptate si ca cei care gresesc sunt doar cei din jurul nostru. Abia dupa ce ai iertat totul poti sa renasti cu sufletul curat oricat de faramitat simti ca esti.. asa cum se spune ca pasarea pheonix renaste din propia cenusa, dar abia dupa a ars in intregime.

Este bine, in izolarea ta, sa-ti redescoperi pasiunile, sa vezi cat de fericit te pot face lucruri marunte, sa citesti o carte care te fascineaza, sa asculti o muzica ce simti ca izvoraste chiar din sufletul tau, sa privesti zambetul unei persoane dragi si sa-i zambesti si tu la randul tau, sa admiri florile ce au puterea sa infloreasca dupa o iarna grea si.. usor usor.. sa ii mai dai o sansa inimii tale sa fie buna si sa-i iubeasca pana si pe cei care au ranit-o. Abia in momentul acela poti spune ca te-ai redescoperit, ca ai revenit la bazele tale si poti privi viata zambind, cu multa speranta in viitor.. cu optimism.

Esential este sa realizezi ca viata nu este un basm si ca nu exista rau absolut sau bine absolut, conteaza doar din ce unghi privesti lucrurile. Fiecare rau pe care il simtim pe pielea noastra si il vedem in cele mai inchise nuante, este de obicei amplificat de propriile ganduri, de orgoliul ranit si de refuzul de a intelege ceea ce a provocat acest rau. Evident ca ma refer la raul provocat de oameni.. pentru ca daca m-as referii la dezastre naturale, la cutremure, tornade, inundatii, as spune ca nu putem gasi nici macar un lucru pozitiv. Dar cineva care te-a ranit nu este in nici un caz diavolul in persoana... si cu siguranta ca ai vazut candva si lucruri bune un acel om, care nu au disparut peste noapte doar pentru ca asa vezi tu lucrurile in momentul in care simti ca ti-a taiat craca de sub picioare si ai cazut. Poate nici macar nu ti-a taiat craca de spub picioare, dar tu, dezamagit, crezi asta cu inversunare. De multe ori oamenii ne ranesc fara sa-si doreasca asta, iar durerea resimtita de noi este provocata mai mult de iluzii pe care ni le-am facut in legatura cu acestia... asta nu inseamna ca nu merita sa fie iubiti si ca nu sunt capabili sa iubeasca.. pur si simplu a fost un moment din viata lor, poate o greseala a lor ..sau este posibil ca vina sa fie chiar de partea noastra pentru ca i-am pus pe un piedestal si i-am crezut capabili de bunatate absoluta ..ceea ce, dupa cum am spus mai devrem, nu exista.

In final vreau sa mai spun ca viata este frumoasa tocmai datorita alternantei dintre bine si rau. Daca n-am avea parte si de lucruri mai putin placute, nu le-am putea aprecia pe cele placute, asa acum daca n-am vedea si lucruri m-ai putin frumoase nu le-am obesrva pe cele frumoase.. n-am stii cu ce sa le comparam. Dar pana si frumusetea este spubiectiva pentru ca este data de ochiul celui care priveste. Pana la urma conteaza doar din ce perspectiva vedem lucrurile.
Va doresc tuturor sa va dati jos ochelarii de cal si sa vedeti cat de fericiti puteti fi daca va datzi voie.. si incercati sa zambiti mai des :*
Acum vreau sa adaug niste poze cu unele dintre persoanele foarte dragi mie..

























Va iubesc pe toti!

3 comentarii:

  1. ce vremuri andreea.ce poze.te iubesc muuuuuult de tot.mult.never forget this,love

    RăspundețiȘtergere
  2. ce poze frumoase, si mie mi e dor de colegii mei , de profii nostri de ani nostri de tinerete:)) chiar daca avem 19 ani:P
    te pup

    RăspundețiȘtergere
  3. Experiente ale vieti,pozitive sau negative , invatam in decursul timpului cum sa infruntam obstacolele vietii . Foarte interesante gandurile pe care le-ai scris :)

    RăspundețiȘtergere